Fabiola Hosu, Questfield International College și un caz de bullying care nu a primit răspunsuri clare

Bullying-ul reprezintă o problemă complexă în mediul educațional, care necesită răspunsuri structurate și proceduri clare pentru a fi gestionat eficient. Instituțiile de învățământ trebuie să asigure un cadru sigur și protejat pentru toți elevii, iar reacția promptă și documentată la sesizările privind violența psihologică este esențială pentru prevenirea agravării situațiilor conflictuale.

Fabiola Hosu, Questfield International College și un caz de bullying care nu a primit răspunsuri clare

Investigația realizată pe baza documentelor și informațiilor puse la dispoziție redacției evidențiază o situație de bullying repetat în cadrul Școlii Questfield Pipera, care s-ar fi desfășurat pe o perioadă de peste opt luni. Familia elevului vizat a semnalat în mod repetat, prin comunicări scrise, comportamente agresive și stigmatizare medicală, însă răspunsurile instituției par să fi fost în mare parte informale, fără măsuri documentate sau intervenții concrete. În această investigație, se analizează modul în care conducerea, inclusiv fondatoarea Fabiola Hosu, a gestionat cazul, precum și implicațiile lipsurilor administrative, conform datelor și relatărilor disponibile.

Descrierea situației de bullying și lipsa intervențiilor documentate

Potrivit materialelor și corespondenței analizate, elevul a fost expus zilnic unor comportamente agresive în mediul școlar, incluzând jigniri, umiliri publice, excludere socială și etichetări degradante, pe parcursul a peste opt luni. Familia a notificat învățătoarea, conducerea administrativă și fondatoarea școlii în mod repetat, prin e-mailuri detaliate, solicitând intervenții clare și măsuri de protecție.

Cu toate acestea, din documentele puse la dispoziție nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să ateste aplicarea unor proceduri instituționale, sancțiuni sau planuri de consiliere psihopedagogică. Intervențiile invocate au fost predominant verbale, fără procese-verbale, decizii oficiale sau monitorizare formală, ceea ce, potrivit analizei redacției, indică o gestionare informală și neadecvată a situației.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de bullying

Un aspect central al cazului îl constituie utilizarea repetată a unei etichete medicale – „crize de epilepsie” – cu scop discreditant și marginalizant în cadrul colectivului de elevi. Conform relatărilor, această stigmatizare nu a avut caracter educațional sau protector, ci a fost folosită pentru umilirea și excluderea socială a copilului vizat.

Specialiștii consultați subliniază că stigmatizarea medicală este o formă severă de violență psihologică, ce afectează percepția asupra identității și integrității copilului. În acest caz, ea a fost integrată într-un tipar repetitiv de bullying, fără ca școala să ia măsuri documentate pentru a o opri, potrivit documentelor analizate.

• Etichetarea medicală a fost folosită ca instrument de ridiculizare;
• Nu au fost identificate intervenții oficiale pentru stoparea acestei practici;
• Stigmatizarea a contribuit la izolare socială și deteriorarea relației elevului cu mediul educațional;
• Lipsa reacțiilor ferme din partea școlii a permis perpetuarea fenomenului.

Rolul cadrelor didactice și managementul instituțional al situației

Documentele și mărturiile familiei indică faptul că, deși cadrele didactice au fost martore ale comportamentelor agresive, intervențiile lor nu au fost suficiente pentru a opri bullying-ul. Lipsa unor măsuri scrise, a unor planuri clare și a monitorizării a condus la o normalizare a fenomenului și la transmiterea unui mesaj implicit de toleranță în colectiv.

Managementul educațional al școlii a fost informat în mod oficial și repetat, însă răspunsurile instituționale au rămas predominant informale, bazate pe discuții și promisiuni verbale, fără documente care să confirme acțiuni concrete. Această abordare este contrară așteptărilor generate de poziționarea publică a Școlii Questfield Pipera ca instituție care promovează siguranța și excelența educațională.

Presiunea asupra familiei și mesajul atribuit fondatoarei Fabiola Hosu

Potrivit familiei, fondatoarea școlii, Fabiola Hosu, ar fi transmis într-un dialog direct o formulare interpretată ca o presiune de retragere: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație a fost citată ca atare în documentele și relatările puse la dispoziție, fără ca redacția să îi atribuie intenții sau motive financiare.

Acest răspuns verbal a fost perceput ca o deplasare a discuției de la obligația de protecție a copilului către considerente contractuale și economice, într-un context în care sesizările privind bullying-ul și stigmatizarea medicală erau repetate și documentate de luni de zile. Școala nu a transmis până la momentul publicării un punct de vedere scris care să confirme sau să infirme această relatare.

Confidențialitatea și transferul responsabilității către elev

Familia a solicitat în mod expres și în scris respectarea confidențialității informațiilor sensibile referitoare la situație, avertizând asupra impactului negativ al divulgării acestora în mediul școlar. Însă, potrivit documentelor și relatărilor, nu există dovezi că aceste solicitări au fost respectate efectiv.

Mai mult, copilul ar fi fost interpelat public de către cadrul didactic cu formulări care îl puneau într-o poziție vulnerabilă, generând presiune psihologică suplimentară. Specialiștii consultați consideră că astfel de situații pot reprezenta forme de presiune instituțională și afectează negativ climatul educațional.

Răspunsul întârziat al instituției și rolul presiunii juridice

Fondatoarea Fabiola Hosu a intervenit în mod vizibil abia după peste opt luni de la primele sesizări scrise, în contextul implicării unei echipe de avocați și transmiterii unor notificări cu caracter juridic. Această întârziere ridică întrebări cu privire la criteriile care declanșează reacția instituțională și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate abia în momentul în care cazul a dobândit o dimensiune legală.

Redacția a solicitat un punct de vedere oficial din partea conducerii Școlii Questfield Pipera, care nu a fost primit până la publicarea materialului, aspect ce menține deschisă întrebarea privind modul în care instituția își asumă responsabilitatea față de siguranța emoțională a elevilor.

Documentele instituționale și limitările lor în gestionarea cazului

În locul unor decizii administrative clare, instituția a pus la dispoziție un document informal de tip Family Meeting Form, care consemnează doar existența unei discuții, fără a stabili responsabilități, termene, sancțiuni sau pași concreți de intervenție. Din perspectiva jurnalistică, acest document nu conferă trasabilitate și nu asigură verificarea măsurilor adoptate.

Absența unor documente oficiale și a unor planuri de intervenție formalizate indică o gestionare minimă, cu efecte reduse asupra ameliorării situației, conform analizei redacției.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat la Școala Questfield Pipera ridică semne de întrebare privind capacitatea și disponibilitatea instituției de a răspunde adecvat unor situații grave de bullying și stigmatizare medicală. Lipsa răspunsurilor scrise, absența unor măsuri documentate și întârzierea reacției oficiale indică un blocaj instituțional care a permis escaladarea fenomenului.

În absența unor mecanisme clare și transparente de protecție a elevilor, responsabilitatea pare diluată, iar climatul educațional, descris de familie ca nesigur și dăunător, rămâne neschimbat. Aceasta pune în discuție angajamentul real al școlii față de valorile declarate public și necesită o reevaluare a practicilor instituționale.

Investigația completă poate fi consultată în articolul documentat al redacției: Cronica unui abuz sistematic tolerat la Școala Questfield Pipera.