După o scurgere de date, contează ce faci în primele zile: avocatul Vladimir Naciu și protecția datelor cu caracter personal

În primele ore după o scurgere de date, majoritatea reacțiilor sunt instinctive: „să închidem repede”, „să nu aflăm prea mulți”, „să nu se panicheze lumea”. Doar că reflexul de a ascunde sau de a amâna te poate costa mai mult decât incidentul în sine. În realitate, primele zile sunt fereastra în care fie recapeți controlul, fie lași problema să se multiplice: în inbox-uri, în conversații, în contracte, în reclamații. Iar aici, un demers condus cu disciplină, împreună cu avocat Vladimir Naciu, înseamnă să transformi haosul într-o cronologie, o decizie și o dovadă.

Nu contează doar „că ai avut un incident”. Contează dacă poți răspunde concret la întrebări simple: ce s-a întâmplat, ce date au plecat, cine este afectat, ce ai făcut imediat și cum previi repetarea.

Ce numim „scurgere de date” și de ce nu seamănă toate între ele

În practică, scurgerile arată diferit, dar au un numitor comun: datele ajung unde nu trebuie. Poate fi un email trimis greșit cu o listă de clienți, un cont compromis, un laptop pierdut, un folder partajat fără drepturi, un furnizor care a fost atacat sau o aplicație cu o vulnerabilitate. În fiecare scenariu, greșeala frecventă este să tratezi incidentul ca pe „o problemă IT”.

Este și IT. Dar este, în același timp, o problemă de management, comunicare și probă. De aceea Protecția datelor cu caracter personal nu începe cu „un comunicat”, ci cu controlul procesului: identificare, limitare, documentare, decizie.

Ziua 1: oprești sângerarea și îți construiești tabloul faptelor

În prima zi, prioritatea este să oprești extinderea incidentului. Asta înseamnă să izolezi cauza probabilă (conturi, acces, linkuri, permisiuni), să blochezi canalele prin care datele continuă să iasă și să păstrezi dovezile tehnice fără să le „alterezI” din grabă. Dar, la fel de important, înseamnă să începi un dosar intern al incidentului: cine a descoperit, când, ce semne sunt, ce sisteme sunt implicate, ce acțiuni s-au făcut și de către cine.

În paralel, trebuie clarificat tipul datelor. O scurgere de „email + nume” nu are același profil de risc ca o scurgere de CNP, adresă, date financiare, documente de identitate sau date sensibile. Dacă nu delimitezi asta de la început, vei comunica greșit și vei lua măsuri disproporționate (prea slabe sau prea agresive).

Mai există o capcană clasică: să pornești „vânătoarea vinovatului”. În primele 24 de ore, asta doar încetinește răspunsul și crește riscul de decizii emoționale. O abordare matură se concentrează pe fapt, nu pe vină.

Ziua 2: stabilești impactul real, nu presupunerile confortabile

A doua zi este despre evaluare. Nu „cred că nu e grav”, ci „pot demonstra ce date au fost expuse și pe ce cale”. Aici se lucrează pe trei niveluri:

1) Ce date au fost atinse?
Identifici categoriile și volumul, inclusiv dacă sunt date ale angajaților, clienților, prospectilor, colaboratorilor.

2) Cine poate fi afectat și în ce fel?
În funcție de date, riscurile pot fi de la spam și phishing până la fraudă, șantaj, preluări de conturi sau prejudicii comerciale.

3) Cine a avut acces efectiv?
E o diferență între „teoretic era public” și „avem dovezi de acces”. Ambele sunt relevante, dar răspunsul și mesajele pot diferi.

Aici, rolul unui avocat nu este să „îți scrie frumos” un text. Este să te ajute să pui evaluarea în ordine și să nu lași goluri care îți explodează ulterior: contradicții, termene ratate, mesaje nealiniate, lipsă de probă. În dosarele de incident, detaliile mici devin întrebările mari.

Zilele 3–4: decizia de comunicare și notificare se ia pe criterii, nu pe frică

În a treia și a patra zi, presiunea crește: apar zvonuri, angajați care întreabă, clienți care observă emailuri suspecte, uneori jurnaliști sau parteneri care cer clarificări. Greșeala strategică aici este să comunici prea devreme, fără date, sau prea târziu, după ce informația a circulat deja în afara ta.

O comunicare bună după o scurgere are câteva caracteristici simple:

• spune ce s-a întâmplat, fără exagerări și fără negări ușor de demontat;
• delimitează ce date sunt implicate (categoriile, nu „tot”);
• explică ce ai făcut deja și ce urmează;
• oferă instrucțiuni concrete pentru persoanele afectate (ex.: schimbare parole, atenție la phishing, monitorizare);
• păstrează o linie unitară: aceeași realitate în toate canalele (email, call-center, social, parteneri).

În mijlocul acestui proces, „Protecția datelor cu caracter personal” devine un filtru practic: tot ce spui și tot ce faci trebuie să fie coerent cu faptele pe care le poți susține.

Zilele 5–7: remedierea reală și „dovada de control” care rămâne după incident

După o săptămână, multe organizații respiră și spun „am trecut”. Doar că aici se vede diferența dintre o rezolvare de moment și o gestionare profesionistă, explică avocatul Vladimir Naciu. În această perioadă trebuie făcute lucruri care nu se văd în exterior, dar te protejează pe termen lung:

• corecții în accesuri și permisiuni (cine vede ce, unde, în ce condiții);
• revizuirea relațiilor cu furnizori/terți (mai ales dacă incidentul a fost „în lanț”);
• proceduri interne: cum se raportează, cine decide, cum se documentează, cine comunică;
• instruire punctuală pe punctul care a produs incidentul (nu training generic, ci „aici s-a rupt”);
• o lecție convertită în măsură: ce schimbăm concret ca să nu se repete.

În multe cazuri, incidentul pornește dintr-o zonă banală: un excel trimis greșit, un cont lăsat fără autentificare puternică, o partajare „temporară” uitată. Dar consecințele sunt serioase tocmai pentru că banalul se repetă. De aceea, în această etapă, intervenția unui avocat și a unei echipe care înțeleg riscul operațional ajută la un lucru esențial: să ai un dosar complet, o logică și o direcție, nu doar „am stins incendiul”.

Ce să NU faci în primele zile, chiar dacă pare „mai comod”

Sunt trei greșeli care apar constant și care complică totul:

1. Minimalizarea automată: „nu e grav” înainte să ai tabloul datelor și al accesului.
2. Mesaje contradictorii: IT spune una, suportul alta, managementul alta. Contradicțiile devin dovadă împotriva ta.
3. Îngroparea incidentului: tăcerea nu te protejează dacă efectele apar ulterior (phishing, fraudă, plângeri). Atunci vei explica și tăcerea, nu doar incidentul.

Un incident bine gestionat nu te definește, dar unul prost gestionat te urmărește

După o scurgere de date, nu există „reacție perfectă”, există reacție disciplinată. Primele zile contează pentru că atunci se construiește diferența dintre un eveniment izolat și o criză care se amplifică. Dacă ai nevoie de o strategie clară—de la evaluarea rapidă până la comunicarea coerentă și remedierea care rămâne—poți lucra cu avocat Vladimir Naciu și echipa Naciu & Asociații. Scrie la [email protected] sau sună la 0771291605. Într-un dosar de Protecția datelor cu caracter personal, ce faci în primele zile nu este „detaliu”. Este fundația pe care se vede, ulterior, dacă ai avut control sau doar noroc.